A fi sau a nu fi… LIBER! Un complet care poate salva onoarea pătată a Înaltei Curți

Da, 4 noiembrie 2021 ar putea fi o zi mare! În care ar putea fi salvată onoarea Înaltei  Curți de Casație și Justiție, instituție prejudiciată total ca imagine după ce maestrul de execuții Ionuț Matei și colegele lui de complet, Florentina Dragomir plus Ioana Ilie, au decis condamnările din dosarul ”Ferma Băneasa”.

În mai puțin de 24 de ore, la ICCJ va începe judecarea recursului în casație admis în principiu, cale extraordinară de atac introdusă de mai mulți dintre cei condamnați în acest dosar, printre ei fiind și cunoscutul avocat Robert Roșu. Completul va fi condus de judecătorul Rodica Cozma, alături îi vor sta judecătorii Ștefan Pistol (care s-a abținut de două ori, fără success!) și Laura Soane. Acest recurs în casație reprezintă marea șansă a condamnaților din notoriul dosar. O șansă la dreptate. Și poate chiar la libertate!

Acest complet are o enormă responsabilitate. Foștii colegi de Curte, Ionuț Matei și Florentina Dragomir, au șters-o liniștit la pensie, nici măcar nu au mustrări de conștiință după ce au dat ani grei de pușcărie unor oameni printre care se numărau și achitați la fond. Printre ei, prietenul meu, Robert Roșu. Faptul că îl știu pe Robert de atâția ani nu mă face deloc subiectivă. Tocmai pentru că îl cunosc și știu cât de serios și corect era ca avocat, nu am putut să mă împac cu gândul că niște magistrați de Înaltă Curte au putut face pact cu diavolul și au jucat cartea DNA-ului până la capăt, aruncând după gratii oameni ca el, profesioniști, doar pentru simplul fapt că cineva de aici sau de pe mapamond avea drept țintă majoră să-i rezolve pe un Benny Steinmetz sau pe un Tall Silberstein.

Ei bine, azi, în pușcărie nu stă nici unul, nici celălalt. Nici Prințul Paul. Au fost, să zicem, foarte precauți. Stau doar așa-zișii complici. Doar atât. Complici, culmea, la fapte care, parte din ele erau prescrise – dar asta n-a văzut Ionuț Matei și nici cele două colege de complet. Cum n-au vrut să vadă, deși era obligația lor, niciuna din probele în apărare care răsturnau susținerile procurorilor DNA! Cărora puțin le-a păsat că alți magistrați, care au judecat fondul cauzei la Curtea de Apel Brașov, au stabilit cu precizie juridică faptul că toate hotărârile civile care au stat la baza tranzacțiilor imputate de DNA celor acuzați sunt, de fapt, autoritate de lucru judecat și că, pe cale de consecință, nimeni nu i-a luat lui Al României Paul Philippe calitatea de moștenitor al Regelui Carol al II-a.

Nimeni nu a cerut vreodată revizuirea acestor hotărâri rămase definitive, în urma cărora Prințul Paul a căpătat dreptul de a solicita restituirea Fermei Regale Băneasa și a terenului de 47 de hectare din Pădurea Snagov. Ele sunt valabile și astăzi, de acolo decurgând dreptul de a revendica acele bunuri și dreptul de a le vinde ulterior.

Sigur că lista motivelor fiecăruia dintre cei condamnați, care au formulat recurs în casație, este lungă. Pentru că Ionuț Matei și colegele lui de complet, care au trasat această execuție, au sărit peste lege grosolan, de mai multe ori, nu o dată. Dar asta urmează să stabilească (sper!) judecătorii chemați să se pronunțe în această cale extraordinară de atac, întrucât se pune în discuție fix legalitatea, modul în care a judecat cauza instanța de apel. Va fi nevoie de mare atenție asupra tuturor motivelor invocate și admise în principiu. Inclusiv modul în care au fost admise de alde Ionuț Matei & Co, în apel, schimbările de încadrare juridică a unor fapte la anumiți inculpați din acest dosar, ca să poată justifica magistrații ICCJ pedepse mărite sau condamnări la persoane achitate, precum e cazul avocatului Robert Roșu.

Sunt sigură că se vor apleca cu atenție și asupra modului în care atât avocatul Roșu, cât și clientul acestuia, Remus Truică, s-au trezit în apel cu acuzația de constituire de grup organizat, deși descrierea acestei fapte de către instanța de apel nu e prevăzută de legea penală pentru că nu corespunde tiparului cerut de norma de incriminare. Fără a deschide o largă paranteză pentru explicații tehnice, am să mai punctez doar faptul că, în 2006, când s-a semnat contractul de cesiune (data la care procurorii DNA au pretins că s-ar fi constitut acest grup organizat), la semnarea contractului erau doar două persoane, Truică și avocatul Roșu. Iar cerința ce decurge din lege e de minimum trei membri. Asta așa, dacă e vorba de un grup organizat!

Pe lângă asta, și în cazul jurnalistului Dan Andronic, condamnat la 3 ani cu suspendare există chestiuni ce țin de nelegalitate, care trebuie  atent luate în considerare la judecarea acestui recurs în casație. Cum ar fi prezența în completul de judecare a apelului a lui Ionuț Matei, cel care încă din faza urmăririi penale a desfășurat anumite activități specifice legate de acest dosar, mai precis a aprobat declasificarea unor mandate de Securitate națională privind pe mai mulți inculpați, drept urmare a cunoscut fapte și împrejurări legate de conținutul acuzării cu mult înainte ca acest dosar să-i intre pe mână după acea repartizare aleatorie suspectă, în apel!

Și ceilalți condamnați din dosar au motivele lor, parte dintre ele  au fost admise în principiu. La judecarea recursului în casație vor fi puse în discuție și alte schimbări de încadrare juridică a faptelor privitoare la abuzul în serviciu, traficul de influență sau spălarea de bani. Chestia asta din urmă, cu spălarea de bani, este chiar ridicolă de vreme ce tranzacțiile au fost făcute la vedere, nu a existat nicio ascundere sau disimulare a acestora. Dar alde Ionuț Matei și colegele lui de complet au avut altceva de făcut decât să judece cu bună credință, imparțial și corect. Acel complet a avut în fața lui oameni pe care i-a tratat ca pe niște animale înghesuite de DNA pe culoarul către ghilotină. Credeți că Ionuț Matei sau Florentina Dragomir cea-fără-de-jurământ-de judecător au vreo mustrare de conștiință? Mă-ndoiesc. Sper, din suflet, ca ei să nu-și fi lăsat demonii sub preșurile de la Înalta Curte. Sper ca Robert Roșu să fie achitat. Sau măcar să se caseze sentința de condamnare și să se rejudece cauza. Cu el în libertate, cu pedeapsa suspendată. Măcar atâta. Și tot ar fi un pas spre un proces echitabil.  Inclusiv pentru ceilalți condamnați din acest dosar.

Până la urmă, toată lumea merită un proces echitabil, indiferent de cum îl cheamă, cât de bogat sau de sărac este el!

P.S. – La Penitenciarul Rahova nu este ca în Herăstrău, acolo pe unde mi s-a spus și mie, de unii și alții, că se plimbă țanțoș ca un cocostârc domnul Ionuț Matei, visând la un scaun de notar ca să mai câștige ceva adaos la imensa pensie. Știați că la Penitenciarul Rahova, acolo unde este închis și Robert Roșu, care are de ispășit 5 ani doar pentru că și-a exercitat profesia de avocat ca la carte, sunt încarcerați criminali care au ucis semeni de-ai noștri cu sânge rece și care au luat până în patru ani de pușcărie? Nu știați. Cum vi se pare asta? Cum e cu Justiția românească? Cum arată ea? Și de ce s-a ajuns aici? Oare nu și din cauza lipsei de reacție vehementă a societății la nedreptăți, astfel încât abuzul unor magistrați să nu fi devenit rutină și chiar practică unitară? Când a fost condamnat notarul și profesorul universitar de Drept, Jean Andrei, doar pentru că cineva a vrut să o pună la colț pe soția acestuia, care conducea Tribunalul București, a sărit cineva? Ce a făcut breasla notarilor? A tăcut.

Când Robert Roșu a fost condamnat, deși mai fuseseră până atunci avocați care primiseră nedrepte pedepse cu executare, abia atunci a văzut și Uniunea Națională a Barourilor din România pericolul major, funia care le atârnă deasupra capului. Până atunci au tăcut. Mâlc. Iată de ce mă întreb dacă nu cumva vina nu este doar a lui Ionuț Matei și a altor magistrați instruiți după chipul și asemănarea Sistemului paralel cu Justiția, ci a tuturor celor care au acceptat săvârșirea unor astfel de abuzuri care au tăiat firul unor cariere impecabile, precum cea a avocatului Robert Roșu, din interese pe care lesne le poate bănui oricare dintre noi.

Ceea ce nu știe însă, acest Dark System, este că oamenii nevinovați au puterea de a nu se lăsa îngenunchiați, iar credința îi răsplătește până la urmă pentru agonia nemeritată. De aceea, el, Sistemul, nu va câștiga cu adevărat niciodată.

Repet, în final, că data de 4.11.2011 poate fi ziua în care Înalta Curte își poate salva onoarea pierdută pe vremea când un judecător ca Ionuț Matei a fost colegul lor. Coleg pe care l-au protejat, culmea, și după pensionare, apărându-i independența la comun cu iritările celorlalți judecători care s-au adresat CSM pentru a primi satisfacție în fața cumulului de comentarii apărute în presă și în societatea civilă după verdictul din “Ferma Băneasa”. Mi-aduc aminte – de ce oare? – la ce calvar a fost supusă Corina Corbu, actuala președintă a ICCJ, ani de zile… când era acuzată de corupție de către DNA, alături de alți colegi. Până când a fost achitată. Printr-un act de justiție aplaudat la scenă deschisă. Este un trist remember, dar necesar chiar și pentru magistrați. Astfel de situații sunt lecții de neuitat.